Mesajul saptamanii. Concurs de tir sau situații reale?

 

Acesta este întrebarea pe care mi-o adresez de fiecare data când ajung in poligon pentru a executa tragerile trimestriale…

Încă din adolescenta, in Liceul Militar, mi-am petrecut timpul in compania diverselor categorii de armament individual.

Îmi amintesc cum in clasa a IX-a la orele de pregătire militară am învățat sa iau linia de ochire, având in mâna o arma de tip Geko, calibru 4,5 mm. Îmi amintesc cum mi se explica sa închid un ochi, iar cu celălalt sau iau linia de ochire, sa-mi calmez respirația și sa mânuiesc lin trăgaciul.

Astăzi, după 25 de ani am constat ca și la categoria “ profesioniști” nimic nu s-a schimbat…

In schimb am observat ca in situații reale, ceea ce învățam atunci la categoria amatori, nu se poate aplica in mod eficient.

Încă de la început, celor novice in domeniu, li se inspira o frica fata de armamentul din dotare, frica pe care o vor purta pana la ieșirea la pensie. In realitate sentimentul care ar trebui sa domine in interacționarea cu acesta ar trebui sa fie de respect. Frica te poate determina sa faci multe lucruri prostești, mai ales când timpul acordat pregătirii profesionale este unul limitat și mai mult decât atât, pregătirea nu izvoraste din realitate.

De fiecare data când ajung in poligon am senzația ca asist la un concurs de tir, unde, la sfârșit fiecare se lauda cu cât de grupat a lovit ținta și ce punctaj mare a avut.

In realitate, atunci când adrenalina se descarcă in organism am fi surprinși dacă am nimeri ținta măcar o data.

In continuare îmi permit sa va prezint câteva aspecte, care puse in aplicare de către fiecare dintre noi, cu siguranța ne va face mai buni utilizatori ai armamentului, mai conștienți de ceea ce se întâmpla in jurul nostru, dar ne si va permite sa conștientizam dacă am lovit ținta și astfel sa respectam principiul proporționalității.

  • Luați linia de ochire cu ambii ochi deschiși. Este greu, foarte greu, dar in timp, prin repetitie, va fi la fel de ușor ca atunci când inchideți un ochi.

De ce ambii ochi deschiși?

Răspunsul este simplu. Ai imaginea întreaga pe direcția tragerii. Ținta se vede așa cum este ea in realitate, poți observa și alte amenințări dar și elemente care nu prezintă pericol și care se pot interpune între trăgător și ținta. Astfel conștientizezi in câmpul tactic unde se afla ținta, dar și ce se afla dincolo de ea, pe cine am in dreapta, dar și in stânga.

  • Inainte de a ajunge pe aliniamentul de tragere faceți exerciții fizice, care sa va crească pulsul, sa va facă sa hiperventilati.

De ce sa fac exerciții fizice?

Pentru ca, prin astfel de exerciții, veți crea o situație similară celei din realitate, când adrenalina se descarcă in organism, când imaginea parca e in ceata, când bătăile inimii au crescut pana la cer și când cu siguranța mâna îmi va tremura ca o nuia.

  • Imaginați-va ca sunteți presați de timp. In situații reale nimeni nu așteaptă sa-ți reglezi respirația, sa mânuiești lin trăgaciul sau sa cauți un sprijin pentru arma.

De ce sa-mi imaginez așa ceva?

Pentru ca lucrurile in realitate se întâmpla in câteva secunde. Nu am timp sa fac toate cele clasice pentru ca pericolul va fi prea aproape de mine pentru a mai face ceva sau prea departe de mine, ascuns in mulțime.

In realitate nu suntem la un concurs de tir, timpul trece, adrenalina curge și pana ma dezmeticesc ori sunt victima, ori a fugit atât de departe încât nu am ce sa mai fac. Aici fac din nou trimitere la articolul despre constientizarea situației tactice. Trebuie sa fim alerți, sa culegem semnalele și sa avem un plan. Dacă sunt prea relaxat și ma comport de parca nu are cum sa se întâmple ceva rău voi fi un perdant.

Nu trageți 4 cartușe in 5 minute, reduceți timpul la câteva secunde. Căutați sa luați linia de ochire imediat ce glonțul a plecat, pentru următorul foc.

Nu va lăsați descurajati de cei care au tras patru focuri in 5 minute și au lovit ținta grupat, cu punctaj mare. Ei sunt cei care, in situații reale, nu vor nimeri ținta cu nici măcar cu jumătate de glonț. Vor fi colegi care va vor lua peste picior, dar sa fiți conștienți de faptul ca data viitoare veți face mai bine. Și eu am pățit la fel. O data nu am nimerit ținta, alta data am nimerit-o cu unul sau doua gloanțe. Când situația este reala nu mai contează cât de grupat ai tras, contează doar sa nimerești.

Pentru acest aspect este nevoie de repetitie și contrar opiniei unora, 80% din exercitiu se face la rece, fără muniție.

  • Nu căutați sa sprijiniți arma, singurele puncte de sprijin trebuie sa fie mâinile voastre. In realitate nu veți avea după dumneavoastră un dispozitiv din acela cu care sa susțineți corpul armei, cum se găsește in poligon. In plus acelea sunt mijloace specifice concursurilor de tir, ori noi nu ne pregătim pentru astfel de concursuri.
  • La sfârșitul tragerii scanați împrejurimile. Măturați cu privirea toată zona care va înconjoară,prin rotirea capului, de la stânga la dreapta sau invers, 360 de grade păstrând țeava armei pe direcția tragerii.

De ce sa scanez?

Pentru ca astfel voi putea identifica și alte amenințări, dacă este cazul și este posibil sa fiu nevoit sa schimb sau sa mut direcția de tragere.

Dincolo de aceste aspecte voi aborda și un alt subiect și anume cel al mijloacelor de protecție in poligon.

Cândva am purtat o discuție cu un doctor specializat pe medicina muncii și a avut o remarca: peste 80%  din persoanele cu care dumnealui a interacționat, din familia Ocupațională apărare și ordin publica, au probleme oftalmologice sau/și probleme cu auzul ( adică is puțin surzi). La întrebarea mea de ce crede acest lucru, mi-a răspuns ca din cauza pulberii arse care intra in ochi și din cauza zgomotului puternic produs de muniție in momentul percutarii.

Sfatul meu este sa va Achiziționați materiale de protecție pentru ochi și pentru urechi. Instituția cu siguranata nu se va necăjit sa facă acest lucru deși se vorbește de mult timp de îmbunătățirea condițiilor de lucru.

Vorbim despre ochelari tactici de protecție rezistenți la impact, care se mulează efectiv pe fata și nu va permite pulberii sa între in ochi. După ce ii folosiți la o tragere, de curiozitate, va rog sa-i ștergeți cu o cârpa albă. Veți fi uimiti de ceea ce veți constata și ganditi-va ca toată pulberea aia arsa intra in ochi.

Pentru urechi exista mai multe variante: dopuri de urechi, casti de protecție, pasive, casti de protectie active.

Eu recomand căștile de protecție active. Sunt dispozitive de protectie ale urechilor, care funcționează cu baterii și in momentul producerii unu zgomot puternic crează un blocaj iar puterea zgomotului este redus la un click. Acestea au și un potențiator care va permit sa reglati puterea de blocare. In aceleași timp va permit sa auziți orice zgomot care nu depășește o anumită valoare a decibelilor.

Va rog sa respectați toate regulile de siguranța in poligon și nu uitați… tratati arma cu respect și nu cu frica. Ea nu va face decât ceea ce doriți dumneavoastră. Primul element de siguranța in mânuirea armamentului sunteți dumneavoastră.

De Costinel Antonio Careja.

Be the first to comment

Lasă un răspuns